Skip to content

Biserica din Cârțan – Analiză

Septembrie 11, 2012

Astăzi, stimati cititori, va vom prezenta un monument de o inestimabila valoare, o cladire ce bucura ochiul avid de frumos al trecatorului timisorean dar si al turistului venit pesemne, în cautarea stupefacției. De la inceputul articolului, dorim sa adresam fierbinti multumiri Directiei de Urbanism a municipiului Timisoara, care o data cu lasarea in paragina a unor jeguri de cladiri austroungare si-a gasit timpul necesar pentru a aproba proiectul punctului de lucru bisericii ortodoxe din p-ta Badea Cartan. De asemenea, neprecupetite multumiri si fostului primar, d-l Gheorghe Ciuhandu sub a carui neegalata pricepere si degraba-muncitoare osârdie, Timisoara a primit inca de dinainte de anul Domnului 2000, un nou loc unde mireanul poate sa se imbucure de frumos, sa isi mangaie privirile cu griul cimentului dar si unde sa-si spele din pacatele lumesti, facute cu voie sau fara de voie, cu fapta, cuvantul sau cu gandul (a se face cruce acum…multumesc!). Aflata practic in centrul Timisoarei, biserica (baga o cruce!) ortodoxa (si-nca una…mersi!) din Badea Cartan se bucura de afluxul de clienti credinciosi ce vin valuri valuri dinspre doua artere foarte importante ale urbei de pe Bega. Daca ne uitam la o imagine primita prin voia Domnului de la un satelit, vom vedea ca bulina cu biserica (cruce!!) este aproape fix in mijloc de oras. La inceput, sfintele slujbe (CRUCE, MA!… stiti ce?… cand scriu biserica faceti cruce direct, nu va mai zic eu, ce naiba… păcătoșilor!) se tineau la subsol, imediat dupa ce s-a turnat fundatia si s-a pus o placa. Mireanul, intra sfios si spasit, spre taina credintei, pasind inspre spatiul sacru prin cele doua paturi din Dragonul Rosu asezate in fata gaurii de intrarea in subsol. Se ruga si drept multumită ca a fost ascultat, depunea banutul lui muncit la o poza cu un desen pe care se vedea un falnic locas al Domnului si sub care scria „Donatii pt Sfinta Biserica”. Anii au trecut ca gandul, si azi, in 2012, din donatiile crediciosilor putem vedea un monument pe care multi arhitecti si istorici de arta s-au straduit sa-l clasifice. Insa, aceasta intreprindere s-a dovedit a fi una anevoioasa caci pre prea multi intelectuali i-a rapus, datorita dozelor masive de metoclopramid dar si de antiemetice de generatie noua pe care acestia trebuiau sa le inghita in timpul realizarii analizei. Pentru a veni in ajutorul lor, dar si al celor ce isi pun intrebari, am purces la aceasta analiza, in speranța ca modesta mea munca isi va aduce prinosul la descifrarea atator mistere ce inconjoara estetica bisericii din Badea Cartan. Privitorul ce pentru prima data intalneste biserica este tentat sa o descrie sumar: un cub cu o puța deasupra. Dar, asa cum banuiti, el nu face decat sa fie supus omenestei greseli: nu este un cub este un paralelipiped dreptunghic. Cu mult efort, am reusit sa dam de urma proiectului initial ce a stat la temelia acestui preasfant locas. Iata-l mai jos:

Din desfasurarea in plan observata in fotografia de mai sus, observam ca ctitorul a dorit ca aceasta constructie sa redea latinitatea poporului roman, prin conversia in schita a teoriilor frontalitatii remarcata la templele romane. Desi planul este un prostil clasic, adaugarea cilindrului de desupra, la costuri minime, va sterge enoriasului curios, orice dubiu asupra functionalitatii cladirii. Observam (atat in plan cat si in fotografii) ca lipsa oricarei dorinte de armonie a proportiei nu poate avea ca rezultanta decat o reafirmare a doctrinei isihaste, stergand astfel din din ansamblu orice urma a porcăriei pagane numita „frumusete clasica”.

Farmecul acestei cladiri sta in detaliile de ornamentica precum si in grija cu care, pastratorii ansamblului au impletit noul cu vechiul. Astfel, inca de la intrarea in spatiul sacru suntem intampinati de trei unitati centrale de la instalatia de climatizare ce sunt montate pe peretele pronaosului. Cifra trei, asa cum poate orice crestin sa banuie, nu a fost aleasa intamplator. Acestea sunt completate de de becurile economice ce atarna gratios spre vizitator, inducandu-i acestuia starea de relaxare si introspectie ecologista de care oricine are nevoie in aceste vremuri poluate. Alaturi de aceste marturii ale modernitatii, observam locurile de lumanari, montate afara in spiritul si regula PSI, dar si pentru ca tot credinciosul trecator sa ii vada pe credinciosii care depun lumanari, trezindu-le acestora pofta de a pune si ei lumanari intru castigul la Loto. La acest spatiu exterior dar totusi intim, vei fi condus de treptele de marmura, executate cu maiestrie, de pe care au zburat deja cateva placi. Desi unii critici de arta incompetenti s-au grabit sa catalogheze acest lucru ca fiind, si aici citez, „treaba de cacat”, putini stiu ca, de fapt, s-a dorit sugerarea vremelniciei materiei in fata curgerii timpului prin preluarea spirituala a cimentului din adezivul de lipire a marmurei si transportarea acestuia inspre o destinatie necunoscuta.

Este momentul sa ne ridicam privirea si asupra detaliilor de ornamentica si nu numai, ale registrului superior al fatadei. Aici Maiestria (cu M mare), lasa fara suflare pe oricine doreste sa il studieze cu atentie. Este uimitor cum constructorul anonim de atunci a putut realiza atat de mult cu asa mijloce tehnice modeste. Dar, este de inteles de ce nu s-a precupetit nici un efort! Oare nu asta vede prima data Dumnezeu cand se uita in jos? Si are ce vedea! Pornind de la cornierele de Galati, atat de dragi romanului, pentru ca le-a folosit ani la rand sa isi inchida balcoanele si terminand cu tabla neagra dar si cu cartonul bituminat, totul este desavarsit! D e s a v a r s i t!!!! Iar daca la astea adaugam si resturile de sticla provenite probabil de la vreo sera dezafectata (oh! grija pentru reciclare!), nu puteam decat sa ramanem cu gura cascata. Intemperiile s-au adus si ele obolul, lucrand alaturi de om, la integrarea cladirii in urbanul timisorean, facand ca paramentul sa se pateze cu jeg si oxidand cu osebita maiestrie resturile de metal lasate intentionat dezgolite. Insist asupra darei simetrice de jeg si vopsea de factura postimpresionista, ce incadreaza crucioiul din sticla armata si cornier dat cu deruginol de la Azur, ce strajuie fatada.

Piece de resistance a bisericii din P-ta Badea Cartan este turla Pantocratorului. Privind-o, nu stim cu ce sa ne desfatam privirea prima data; sa fie oare datorita faptului ca nu are absolut nici o legatura cu restul constructiei? Termopanele in imitatie de lemn de pe tambur sunt numai inceputul acestei simfonii in caramida pentru ca moțul din tabla si carton bituminat, in forma de igluu ce se intrepatunde discret cu paramentul tamburului va constitui desigur momentul de fortunato al edificiului. Nu putem decat sa jinduim la efectul optic pe care lumina il creaza, cald si mangaietor, in interiorul bisericii, in momentul in care trece prin sticla termoizolanta. Nu am fost inauntru, dar imi place sa imi imaginez ca, pe interiorul boltii turlei, este un Pantocrator pictat in acrilic si carioci pe o calota de plastic. Da-ti-mi voie sa visez! Totul se termina apoteotic cu o cruce de fier forjat, care datorita marimii, sfideaza fragilitatea turlei de dedesubt. Iata inca o dovada ca credinta face ca lucrurile sa nu se prabuseasca.

In incheierea analizei mele, mai mentionez doar cateva detalii: geamurile de termopan de diverse marimi de la naos dispuse cateodata ritmic si teava de gaz ce strabate gratios partea dreapta a edificiului si care alimenteaza centrala ce isi scoate indraznet cosul cu evacuare turbo din pronaos. Iar daca la astea adaugam crucioiul de marmura cu Iisus tip abtibild de langa biserica precum si tomberoanele de gunoi ce stau lipite de zidul acesteia, ne putem face o idee cat de cat completa asupra desavarsirii artistice a aceste nepretuite ctitorii.

Desigur, unii vor spune ca nu am nici un drept sa clasific biserica pentru ca evident ea nu este gata si este posibil ca la sfarsit sa nu arate asa frumos. Doresc sa ii contrazic, daca doreau sa o mai modifice, aveau tot timpul din lume…vis-a-vis de aceasta minune a lumii moderne, s-a construit o alta biserica ortodoxa care a fost inceputa acum doi ani si acum este gata (si e chiar superba).

Cu toate astea, daca doriti ca si locul de parcare sa fie rapid adus in buna stare, va prezint cum puteti ajuta facerea lui, publicand aici, tarifele luate de pe site-ul bisericii din P-ta Badea Cartan. Si doresc sa subliniez ca aici veti „primii chitanta” pentru faptul ca va plimbati mortul prin oras, nu ca la altii care nu va dauu asa ceva!

Acest articol este un pamflet. Pentru ca merita!

Anunțuri
7 comentarii
  1. lorddarq permalink

    faza tare e ca, fix langa depoul de tramvaie, a mai rasarit o beserica + aferentele vili parohiale. Asta e vax. Cealalta e pusa la punct, nu gluma ! :)) Arunca un ochi cand ai timp.

  2. Csaba permalink

    O analiză fantastică!!!!! Perfect de acord cu obseravţiile estetice ale acestui „monument”. Am râs cu lacrimi 🙂 deşi poate era mai bine să plâng, sau şi mai bine să nu avem despre ce scrie acuma. Felicitări! Csaba

  3. ANONIM permalink

    BISERICA ESTE CASA LUI DUMNEZEU DACA AVETI CEVA CU EA AVETI CEVA CU DUMNEZEU SI NU CRED CA VA INCURCA IN MOD DEOREBIT.DEOARECE LOCUIESC APROAPE SI PE MINE NU MA INCURCA CU NIMIC ASA CA LASATIO IN PACE!!!!!

  4. Anonim permalink

    cei care n-au nicio treaba cu biserica vorbesc,cei care nu dau bani pentru a ajuta la constructie aceia vorbesc,taceti,cum este ea asa,este Casa Lui Dumnezeu,!mie mie foarte draga biserica

  5. Biserica este un loc de rugaciune si nu de promenada sau de vizitat [ca la muzeu ] daca ati intra in biserica sa va rugati nu sa cautati motive de ras , nu ati vorbi asa !!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: