Skip to content

Istoria Barcelonei povestită turiștilor (2)

August 16, 2012

Salutare ş-un praz verde!

V-am promis data trecută că o să vă zic cum a participat Barcelona la facerea Spaniei. Dacă e vorba de facere, e musai vorba și de niște cuplăraie, că altfel nu se poate. Istoricii numesc chestiile astea alianţe dinastice, însă eu, pentru ca nu mă plăteşte nimeni, vă zic adevărul: sunt nişte curvăsăraie de tătă mirarea

Ca să pricepem, prima dată trebuie sa facem un pic de Geografie Istorica sau de Istorie Geografică (după gust). Ia priviți boieri dumneavoastră, harta de mai jos:

Fișier:Comunidades autónomas de España.svg

Văzut? Bun. După cum știm Barcelona se bălăcește pe țărmul Cataloniei care este prietena cu vecinul Aragon, care la vremea la care vorbim (anul 1137 adică) era regat. Şi se întâmpla o treabă neprevazută.

Regele Aragonului, Alfonso, se gândește să mai și moară înainte să facă un urmaș. Fiind și un pic cam idiot, își lasă coroana moștenire la 3 (trei) ordine religioase. Este ca și cum ai zice acum ca Președintele tarii este Martorii lui Iehova cu Mormonii si Penticostalii. Pfuai… Dezastru!… Ta-su lu’ regele mort, care renunțase la tron în favoarea lui Alfonsel și se călugărise, ii trimite scrisorică la Papa ca sa ii de-a voie să se dezcalugărească pen’ că problema e și anume naşpa și trebuie ca cineva să se cocoațe pe tron și să asigure urmașul. Papa ii zice: Bine mă… ! Succes la femei! Hai că ţi-o pus Dumnezeu mâna-n cap, ai?

Moșulică se pune pe treaba, își face rezerve de musca spaniolă și dă-i și luptă și luptă și dă-i și nevasta ii naște …o fată! Merde!! Nu mai are ce face, șalele oricum nu îl mai țin ca să o ia de la început, așa că o pune de un pact cu vecinul de la est si anume cu contele Barcelonei – Ramon Berenguer al IV-lea, fiul lui al III-lea si tatal lui al V-lea, să se însoare cu fiica lui Peyronela (Petronela, bre!) și să își unească teritoriile. Contele Ramon nu a avut nici o obiecție la asa o căsătorie, deși el era un tânăr de 24 de ani, frumos și în putere pe când ea se caca pe ea de 8 ori pe zi. Nu…nu era retardată, avea doar câteva luni. Aşa se făceau afacerile pe atunci: „Draga, nevasta-mea are un zigot in burta si presimt că e băiat… o punem de o cumetrie cu fiica ta de 38 de ani? Hai măi, că sunt perfecți împreuna!„.

Deşi contele va fi obligat sa stea pe sec pana împlinește Petronela 15 ani, afacerea a fost chiar mișto: Aragonul primea ieșirea la mare după care ii ardea buza de nu știu când (vezi harta) iar Conții Barcelonei își vor schimba urgent cărțile de vizita ca să scrie pe ele ca-s Regi ai Aragonului și ca să se dea mari si că sa le zici Majestate de amu’ înainte. Astfel, cu o pupătura si o semnătura, avem aproape un sfert de Spanie unificată sub numele de Coroana Aragonului, mai ales ca Ramon a mai cucerit și niște cetăți acolo, ca sa-si rotunjească veniturile la bătrânețe.

File:Raymond Berengar IV of Barcelona in the Liber feudorum maior.jpg

Coroana Aragonului ajunge sa fie tare și mare, are vestul Mediteranei la dispoziția ei și își întinde posesiunile pana în regiunea Atenei dar și peste alte mări și țări. În Barcelona apare și cea mai veche banca publica din Europa și treaba merge ca unsă (cu aur). Avea valoare, avea dujmani.

După cuplăraiul 1 urmează cuplăraiul 2 și cel mai important care practic va uni restul Spaniei. Țineți-va bine pentru că dacă primul vi s-a părut scandalos al doilea e caz de OTV.

Întâmplarea are loc in 1469. Ferdinand al II-lea de Aragon, conte de Barcelona, merge la fereastra Isabellei de Castillia si zbiară ca din gura de șarpe:

– Iubirea mea, hai să ne punem pirostriile!

– Majestate, te-ai tâmpit? spune Isabella, suntem cât se poate de veri!

– Ete, fleoşc! răspunde el demn. S-a mai văzut… sa mor io… uite iţi dau Barcelona dacă te măriți cu mine!

– Feri dragă, eu te înțeleg că-ți crapă ficatul după mine dar dacă Papa nu ne dă voie în scris din cauză la că suntem veri, eu nu mă besso cu tine nici muerta. Vrei să rămân dreacu’ embarasada cu vreun monstrulache? Zău, așa!

După cinci minute, Ferdinand apare cu un pergament pătat cu iarba pe care scrie lăbărțat:

„Io papa romei o las pă gagika lu feri să să marită cu eu iel kiar dacăs rude.

semnat

Feridimand papa dă la roma”

Isabella il citește, sare în sus de bucurie și mulțumește fierbinte cerului catolic ca birocrația pontificală se mișca în halul asta de eficient.

File:Fernando e Isabel.jpg

Urmare a dispensei papale de mai sus, cei doi se căsătoresc si practic, o dată cu masa, dansul și felicitările, asistam la unificarea întregii Spanii. Bineînțeles că pana la urmă Isabella va afla că dispensa nu e chiar cuşer însă Sfântul Părinte moare de dragul lor și le dă mai apoi, o dispensă pe bune. E vorba de Papa Alexandru VI, tăticul a 5 ingerași de copii printre care și Cesare si Lucreția Borgia, deci cine e el sa comenteze când se căsătoresc doi veri, nu?

Data viitoare vom vedea reversul medaliei… adicătelea cum devine Barcelona centrul separatiștilor după ce s-a pupat cu atâția ca sa fie parte din Unirea cea Mare.

Înainte sa închid, mai zic o fază faină pentru tocilari și alcoolici: care este legătura dintre pileala numita bloody marry și cuplăraiul 2? Legătura e una de sânge (hi-hi!), Bloody Marry este porecla reginei Maria Tudor, fiica Caterinei de Aragon – prima soție a lui Henric VIII, singura la care ăla nu a avut tupeul sa o scurteze cu un cap. Cu alte cuvinte Isabella de Castilia este bunica bulionului cu votcă. Cine vrea sa afle mai multe, este invitat să citească articolul subsemnatului de pe Wikipedia

Mulţumesc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: