Skip to content

Cum sa lupți în România

August 5, 2012

Strămoșii toți mi-au spus ca au luptat

Şi noi luptam de-atunci neîncetat!”

Ada Milea-Republica Mioritica

;

După cum vedeți, apele se liniștesc. Cel putin în mediul on line. Nu prea mai sunt poze cu Băsescu pe post de Hidra din Lerna și nici fotografii cu Antonescu rujat. Nu mai sunt chemări la Lupta cea Mare și nici amenințări cu moartea. Postacii se retrag pe rămurele, noapte buna! Doar izvoarele suspina, pe când codrul negru tace! (genial Eminescu ăsta, dom’le!). O singura „cauză” mai circula abulic pe Facebook, prin care românii dârzi, aparținând neamului cu ştampila-n buletin, pretind scuze de la Coana Europa c-a ținut cu Băsescu pe când ei au vrut sa se lase iubiți democratic și sfâșietor de cuplul viril advers. Adică vor scuze acum și bani nițeluș mai p’ormă, când or sa moară de foame. Dar prima data onoarea nereperata trebuie repusa musai și urgent la loc de cinste. În dragoste și război, orice „cauză” e permisă!

Acum niște sute de ani, un mare om de stat, pre numele lui Machiavelli a zis că scopul scuză mijlocele. Se vede treaba ca nu i-a cunoscut pe români. Nu a pierdut nimic pentru ca dacă i-ar fi cunoscut, „Principele” s-ar fi chemat cu siguranța „Nesimțitul”.

Românii consideră dictonul machiavelic ca fiind o treaba foarte urâtă. Apare si in Caragiale, pusă în gura lui Cațavencu care citează din „nemuritorul Gambetta”. Urmare a acestui fapt, lupta ne place, scopul mai puţin. Sa explic:

Crochiu al Luptei din România (1989-2012)

Revoluție. Scop: Dărâmarea structurilor de conducere comuniste. Sute de morti, mii de răniți Scop atins: NU!

Manifestații P-ta Universității. Scop: Dărâmarea structurilor de conducere comuniste. Zeci de morți, sute de răniți. Scop atins: NU!

Lupta împotriva corupției. Scop: Dărâmarea structurilor de conducere comuniste. Lupta simulată dar care a părut luptă. Zeci de mii de morți, milioane de emigranți, mii de copii ramași fără părinti în țară. Scop atins: NU!

Lupte mai mici dar relevante:

Legea Lustrației. Scop atins: NU!; Retrocedarea imobilelor naționalizate. Scop atins: NU!; Reformarea sistemului de Sănătate. Scop atins: NU!; Reformarea învățământului. Scop atins: NU!; Reformarea economiei. Scop atins: NU! ; Legea ANI. Scop atins NU! ; Reformarea Justiției. Scop atins: NU!; …Scop atins: NU!NU!NU!NU!

Cu asa o rata de „succesuri” este de mirare ca mai suntem în viață. De ce suntem încă în viata, este o alta discuție.

Din schița de mai sus, vedem ca romanii se plictisesc rapid de luptă iar scopul pare ca ajunge sa își piardă din importanta. În mijlocul luptei, romanul isi bagă picioarele in el de razboi și trăznit de hedonism, își deschide jovial o bere. Noroc la pet! Asta se întâmpla pentru ca de fapt romanul nu lupta pentru un scop ci pentru potolirea unei frustrări. Revoluția a izbucnit, nu atunci cand mâncarea a ajuns sa fie mult prea putina, ci atunci când un preot reformat era sa fie săltat de securitate. Manifestațiile din P-ta Universității de anul trecut au izbucnit atunci când Arafat a fost luat la trei păzește de Băsescu cu toate ca problema sănătății era mult mai veche! De ce nu s-au crizat oamenii de acum cinci ani?! Diferența dintre Băsescu si Ceaușescu e ca primul nu a provocat masele ci a stat cuminte în banca lui pana le-a trecut tuturor pofta de urlat și s-au dus frumusel la casele lor. Manifestatiile de anul trecut nu s-au dezumflat din cauza frigului, ci din cauza ca frustrarea a fost stinsa. Dacă Ceaușescu făcea același lucru în ’89, omul ar fi murit de bătrânețe, jelit cu lacrimi naționale de savanta de renume mondial. Politicienii contemporani au ajuns sa învețe de ce urlă romanul si aplica un dicton mult mai adaptat României decât dantelăriile machiavelice: „cainele latră si caruta trece!”

Străini bine intenționați, trăitori in democrații vestice se uită spre Romania, si cu ochii rotunzi de uimire, spun șoptit : „Ich nu understand ce se întâmpla la vous în țară, nicidecum!”. Ca să understand câte ceva, eu spun sa se uite la ce cer românii și cum cer. NICIODATĂ nu au sa vadă mari manifestații de strada în care sa existe pancarte cu: Jos Corupția!, Traiască Separarea Puterilor în Stat!, Vrem Locuri de Munca!, Traiască Economia de Piață Reala!, Vrem Legi Puține și Stabile!, Vrem Mass Media Independentă! NU Vă Mai Băgați în Viata Noastră!. În schimb vor vedea pancarte cu poezele creative precum si doleanțe gen: Vrem Salarii Mai Mari!, Vrem Pensii Mai Mari!, (În General Ne Place Mare!), Hoții!, Jos X!, Jos Y!… Jos Tot Alfabetul! Nimic nu e pus în locul creat de picarea lui X, nici un principiu al democrației nu se dorește a fi aplicat. Atunci când sunt chemați la consultări în legătura cu un principu democratic, votul lor e alăturea cu drumul: romanii, spre exemplu, vor parlament unicameral nu pentru ca au ei o viziune asupra legislativului ci pentru ca vor sa vadă o grămada de oameni concediați…sa moara și capra lor! Iar când rezultatul referendumului nu se aplica cu un tupeu inimaginabil, nu auzi nici măcar 1 (unu) singur urlet în strada! Prinţipurile sunt, în viziunea populară, pentru intelectualii cu ștaif – delicateţuri inutile și fără aplicabilitate practică.

Din punctul de vedere al democrației, romanii sunt niște primitivi…Nu poți sa primești pana nu știi ce sa ceri, iar Romania nu e decât o țară feudală membra a UE. Vorbim de oligarhi însa ei de fapt sunt niște arendași de cea mai joasa speța iar românii – niște iobagi care se complac. Pana la urma e și asta un sistem însa din păcate lipsesc boierii adevărați care sa strunească arendașii aflați la conducere.

Ultimele luni au fost pentru mine un exercitiu de uimire continuu: am vazut mase de milioane de victime transformate in aliati politici tocmai de catre cei care le-au adus in starea asta. Si vorbesc aici de ambele tabere. Milioane de amărați au luptat, s-au enervat și și-au zis-o unul altuia de parca viața lor depindea de asta. Politicienii au învățat sa profite și sa direcționeze frustrările populare care înainte se manifestau spontan.Virulenta si sălbăticia acțiunilor au fost fără precedent. Si tot acest razboi intern s-a terminat (sau se va termina) in coadă de peşte. In bunul stil românesc: „Da-i dracu’ si hai la bere!”. Nimeni nu a câștigat, toți au pierdut, nici un latră nu mă câine, nici împunge nu mă bou, nimeni nu va plăti, catastrofa economica s-a adâncit, iar restul lumii s-a cam scarbit de noi. Da…e vorba de acel rest al lumii care de 3 ani ne dă bani ca să avem ce pune pe masă.

Unde-i dom-le „cauza” aia ca sa semnez si eu!

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: