Skip to content

Părinteala aplicată (4)

Iulie 12, 2012

– Buna seara, stimati telespectatori, revenim dupa o scurta pauza la intalnirea noastra cu d-nul Liviu Graur. Buna seara, maestre!

– Buna seara!

– Inainte de a incepe, vreau sa va anunt ca mi s-a intors nevasta acasa.

– Aha

– Cica la mecanic i-a trecut iubirea si cum in casa era o mizerie ca la porci, am reprimit-o, mai ales ca a venit cu lacrimi in ochi si mi-a zis ca e vina lui si ca numai pe mine ma iubeste.

– Nasol moment!… Eu zic sa-i dam bătaie.

– La nevasta?

– Nu. La emisiune!

– Poftiti!

Nu te mai uiti la desene 1600 de ani!

Este cea mai comuna greseala! Si cea mai usor de evitat! Si daca o eviti, cu rezultatele cele mai bune! Asa ca…. atentie!

Ce se intampla? Mama tocmai a curatat covorul. Copilul vine de afara si intra incaltat, lasand niste urme de noroi fix pe mijlocul lui! In secunda aia, mama explodeaza (nimic de condamnat, ai spalat vreodata un covor de 3/5m?): Nesimititule! Iti bati joc de munca mea! 5 ore am frecat la covorul ala! Nu mai ai voie sa te uiti la televizor 7 luni si afara o sa mai iesi anul viitor dupa eclipsa de luna!!! Treci la tine in camera, unde o sa stai pana vineri inchis, numai cu paine si apa!!! Dar, stupoare!…copilul nu pare distrus de condamnarea venita din inalturi! Se preface numai ca e lovit de gravitatea pedepsei, mimeaza ca e un caine plouat si merge la el in camera. De ce? Pentru ca in acea dimineata, cu 30 de minute inainte sa iasa afara si sa se joace in baltoaca, a spart o cana si a primit 3 luni de arest la domiciliu.

Un lucru minunat este ca bataia copiilor a devenit un lucru inacceptabil in lumea noastra. Insa parintele actual trebuie sa substituie cu ceva scatoalca parinteasca cu care, inainte vreme, prin traditie, corecta devierile de la curs ale copilului. Si atunci apeleaza la pedepse. Insa, in timp ce traznitul peste ceafa era relativ simplu, pedepsele comporta tact, rationament si rezonabilitate. Ca sa nu mai vorbim de hotarare si determinare. Un astfel de comportament, ca cel descris mai sus, anuleaza validitatea si efectele unei pedepse. Practic, atunci cand faci asa ceva, iti tai singur craca de sub picioare, ramanad fara metdoda. Sa luam pe rand caracteristicile esentiale pentru ca o pedeapsa sa fie eficienta.

Pedeapsa trebuie sa fie data cu tact: Fara tact, parintele tinde sa exagereze condamnarea sub imperiul dracilor, iar copilul va percepe ca pedeapsa primita e o forma de razbunare si nu una de corectie. Deci o va considera nedreapta si va va contesta impartialitatea. De cate ori nu ati avut senzatia ca de fapt ati fost pedepsiti pentru ca ati enervat-o pe mama nu pentru ca ati facut o prostie?

Pedeapsa trebuie sa fie rationala si rezonabila: Nu pedepsiti drastic fapte minore in speranta ca atunci copilul nu va face ulterior prostii mai mari. Experienta ne arata ca se intampla exact contrariul. Si nu folositi pedepsele toata ziua, buna ziua. Ganditi-va ce ar insemna ca pentru fiecare abatere, adultii sa fie bagati la inchisoare cate trei luni. Am avea o Romanie in care pe strada ar fi numai doi indivizi abulici. Deci nu abuzati de metoda…folositi-o numai in cazul in care chiar e necesar. In rest folositi metoda explicatiei, mai ales la primele abateri.

Pedeapsa trebuie data cu hotarare si determinare: o data inceputa pedeapsa, pentru nici un motiv nu o intrerupeti. Daca faceti tampenia asta, invalidati metoda si pe viitor copilul nu va mai baga in seama pedeapsa sau va incerca incontinuu sa negocieze amnistia. Pedeapsa nu este negociabila. De aceea este extrem de important ca pedepsele sa fie executabile.

Sfaturi pe care sa le respectati inainte de a da o pedeapsa:

Deci, succesorul familiei, lumina ochilor vostri si minunea pamantului face o tampenie. Tribunalul reunit in sesiune extraordinara considera ca e cazul sa se treaca la represalii! Nu dati niciodata pedeapsa pe loc! Trimiteti copilul in camera pentru 5-10 minute, pana va calmati. Asta ca sa nu deveniti exagerati. Sa puteti privi lucrurile calm si sa nu faceti vreo greseala. Chemati-l, si ascultati ce are de spus. Poate are circumstante atenuante si o pedeapsa prea grea poate fi injusta. Atentie! Nimeni nu simte mai crunt nedreptatea ca un copil! Stabiliti pedeapsa, ceva ce se poate realiza!!! Comunicati inculpatului sentinta cu regret! Niciodată comunicarea nu trebuie sa fie pe ton razbunator de genul „las ca te invat eu minte si i-a dat un ou fierbinte”. Respectati cu cerbicie aplicarea pedepsei si nu dati inapoi nici macar o secunda.

Eu sunt prietenul copilului meu

E o fraza foarte fashion si o auzi din ce in ce mai des. Cine spune asta isi imagineaza ca e foarte cool, ca are un copil crescut in libertate deplina, care e foarte fericit si ca in general, copilul ala, care-l striga pe nume, folosind apelativul „bă” inainte, o sa-i multumeasca toata viata pentru conditiile minunate de trai si viata asigurate de pretenii si tovarasii sai, Mama si Tata. Nu?

NU!

Cand aud pe cineva spunand „Eu imi cresc copilul ca si cum am fi prieteni” imi vine sa-i zic „Si parintii cine sunt?” sau dupa caz, „L-ati gasit sub un scaun, in bar? Poate totusi il cauta cineva…

Prietenia cu mandrul tau urmas este doar o fateta a relatiei pe care o ai cu el. Sa spui ca preferi sa-i fii doar prieten e ca si cum ai spune: „Eu renunt la legaturile moleculare care imi dau diamantul pentru ca am citit intr-o revista, ca anul asta se poarta grafitul”

Am sa detaliez doar unul din aspectele care sunt puternic afectate de atitudinea asta „moderna”. Una din datoriile pe care parintele le are fata de copilul sau este aceea de a-i oferi securitate. Securitatea psihica este esentiala pentru ca urmasii sa se simta in siguranta, protejati si chiar iubiti. Securitatea asta afecteaza relatiile sociale, prezente si viitoare si chiar succesul scolar. Sa imi explice si mie un intelectual din asta modernu’, cum poate un copil de cinci ani, care se considera egalul tau si pentru care tu reprezinti pretenul cu care el se bate pe burta, sa se simta protejat? Cum crede el ca tu vei putea sa stapanesti factorii exteriori daca din punctul lui de vedere tu nu esti in stare sa stapanesti un om mult mai mic decat tine. Asta este unul din motivele pentru care copii crescuti intr-o libertate trendy nu sunt si nici nu vor fi fericiti!

Sa fim bine intelesi… Prietenia este foarte importanta intre parinti si copii insa nu oferiti copiilor prietenia pe care o acordati prietenilor de pahar. Pentru ca la 5 ani un copil care face tot ce vrea poate fi amuzant insa la 12 poate creea situatii extrem de nefericite si atunci veti regreta ca ati renuntat cu atata usurinta la o alta fateta a diamantului: Autoritatea.

Foarte frumos, d-le Graur si totusi as vrea sa stiu daca nevasta mea va mai pleca si pe viitor

Mai… eu zic ca da!

Anunțuri

From → Părinteală

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: