Skip to content

Părinteală aplicată (3)

Iulie 9, 2012

– Bună ziua, stimați telespectatori! Vă mulțumim ca sunteți din nou alături de noi la emisiunea de dat cu părerea a d-nului Graur.

Bună ziua! Inainte sa începem vreau să mulțumesc pentru fidelitatea celor 4 telespectatori care, seară a de seară sunt alături de noi!

– Da… una-i soră-mea și una-i mama, că soția m-o părăsit săptămâna trecută cu nenorocitu’ ăla de mecanic de la trei, nu că-mi pasă da’ chiar nu știu ce pușca mea o văzut la ăla, un cretin și-un imbecil…

– Mda… Începem?

-…Începem!

Mă faci de ruşine!!… Ce-o sa zică lumea?

Mamița, Mam’ Mare și tanti Mița se pregătesc sa meargă în vizita. Au cu ele un copil. Pe drum Mamițica prelucrează intensiv copilul: ‘‘Deci fii atent nenorocitule sa nu ma faci de râs, suntem în vizita… nu vorbești neîntrebat, mănânci pe farfurie, stai drepți, coatele pe lângă tine la masa nu pe masa, nu te cerți cu Didina, spui ”saru’mana” si ”mulțumesc”, nu te murdărești ca nesimțitu’, nu ceri a doua porție de prăjitură, te descalți când intri în casa, saluți pe cine mai e acolo, că nu suntem în jungla, dacă-ti fac semn cu ochiul spui ca ești sătul, sa folosești șervețelul, să pui mana la gură când  tușești, să nu te scape dracu’ că o fost Ileana la noi ieri, tu n-ai ce sa spui din astea de oameni mari,  să nu-ți pui picioarele pe scaun, nu ceri sa te uiți la televizor, nu ieși pe balcon, să nici nu aud că vrei sa mergi la baie din cinci în cinci minute, întotdeauna vorbești cu ”dumneavoastră”, să nu spui ”tu” ca te stâlcesc în bătaie, vrei sa creadă ca suntem veniți din pădure?, ce-o sa zică lumea când o sa ma faci de rușine?, că nu te mai iau niciodată cu mine ca să-mi crape mie obrazul…!!!!!

Dumnezeu a dat 10 porunci  acum 3000 de ani și nici pana în ziua de azi oamenii nu le-au învățat cum trebuie. Mamița ii da copilului 40 de porunci in zece minute și se așteaptă ca dupa ce i le prezinta, acesta sa funcționeze ca un ceas elvețian! Nu i-ar fi oare mai usor Mamiței sa ii spună doar ”In vizita ai voie sa respiri și aia nu prea zgomotos! în rest orice altceva e interzis!”?

Dar sa intram in miezul problemei. Dacă Mamița e nevoita sa peroreze isteric toate lucrurile alea, e clar ca acel copil nu face nimic din lista atunci cand e pe terenul lui. Adică nu mănâncă frumos la masa, nu folosește șervețel, vorbește mult si tare, intră încălțat și așa mai departe. Pe romanește, Mamița nu își face treaba! Pentru Mamița, comportamentul asta este tolerabil exceptând atunci când este în societate. Când trebuie sa plece in vizită pe Mamița o apuca panica… Si atunci va da copilului o lecție de o eleganță rară : Puiu’ lu’ mama, pune mâna şi joacă teatru, pen’că Mamița are program de ipocrizie de la 14 la 16 și daca-i schimbi rutina iti trazneşte una de nu te vezi!! Pentru ca una suntem in familie si alta in societate! Putem fi ciobani la noi in sufragerie cât timp suntem lorzi la Popeasca in bucătărie! Acasa poți sa ma înjuri dar in vizită ai face bine sa stai smirna-n faţa mea ca să dau eu bine! 

De ce ne învățam copiii că aparențele sunt mai importante decât realitatea? De ce ii învățam, cu bună știința să disimuleze și să fie ipocriți? De ce ne mirăm apoi când ne mint cu o seninatate serafica? Mamița imi aduce aminte de mama lui Kyle din Southpark – The movie, care, cu voce militanta spune: ”Violenta infioratoare si descreierata e ok atât timp cât nu folosești cuvinte urâte! Asta este miza acestui razboi!”

Din păcate, efectele unei astfel de atitudini sunt prezente peste tot in Romania. Va suna cunoscut: Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne platesc? dar asta: Deși sunt o nulitate, pesemne ca sunt totuşi ok pentru că sunt persoană publică? sau asta: Soţul mi-a tras una dar să rămână în familie ca să nu bârfească lumea? Şi cu voia dumneavoastră, ultima: Nu contează că am plagiat cât timp pot sa-mi pun doctor in CV! 

Mergi la mă-ta,  că io nu mă pricep la din astea!

Tata, imi arați cum se desenează o casă?” Tata nu aude… Televizorul e dat la maxim și Steaua iarăși pierde, Becali-ul măsii de viata. Copilul insistă ” Hai, imi arați?” Acum tăticul parcă a auzit ceva…. ”Ce mă? Ce vrei?”, ”Casa… imi arați cum se face o casa?” spune copilul întinzând o foaie și un creion verde, ”Aaa! Casă? Io nu stiu d’astea, meri la mă-ta!”.

Probabil că acum credeți că dacă cererea ar fi fost legată de schița vreunui Supercollider sau de planul Trianonului, tatal și-ar fi dat rapid concursul, casa fiind o chestie mult prea simplă pentru el. Nu e cazul! Si adevar va spun, că nici dacă i s-ar fi cerut să deseneze un punct, acesta nu ar fi facut-o. De ce? Pentru ca in viziunea lui casnică aceasta nu e treaba lui!

Până la ora asta (16:55 PM) v-ati dat seama ca cea mai mare năpasta care s-a abatut asupra Romaniei a fost comunismul. Timp de 45 de ani, diversele echilibre interne au fost practic spulberate, homeostazia bunului simț fiind doar un vis al trecutului. Şi așa a ramas și in continuare… dar să nu divagăm. Familia a fost si ea făcuta praf. Femeilor li s-a dat drept de vot dar nu din vreo grija feminista ci pentru ca autoritatile au putut sa le zică apoi: aveți aceleași drepturi, acum aveți și aceleași obligații…la munca cu voi!, in fabrici si uzine, pe ogoare si plantații! Ce nu s-a observat e că femeile aveau deja tone de obligații: ținutul casei, creșterea copiilor și bumbaceala sotului când se intoarce acasă beat. Sa ții o casa este un full time job, de zece ori mai greu decat un program de plimbat teava 8 ore. Femeile au făcut o afacere tare proasta: s-au trezit trimise opt ore la strung după care, in timpul rămas trebuiau sa tină casa în felul in care, alta data o îngrijeau o zi întreaga! Practic i s-a dublat munca. Bărbatul în schimb, a ramas cu programul normal… Vine acasă după opt ore de munca iar nevasta il servește și tine casa pentru că ea nu a lucrat decât niște amărâte de opt ore până la ora aia!

Poate vă întrebați de ce femeile nu au protestat si eventual nu i-au castrat pe trântorii ce dospeau pe fotolii. Pai… nu prea au fost lăsate! A! Nu de barbati… ci de alte femei, recte mamele bărbaților care si-au pus mâinile în şolduri și au declarat sus și tare cum că: Fă!, tu să ai grijă de fii-miu cum am avut şi eu, că aşa minune de bărbățel nu mai gasesti! Şi am sa intru în viaţa ta de fiecare dată când am chef sa-ți fac un control pe care io-l numesc vizită și e vai de soarele tău dacă nu-i vad chiloții călcați la linie!

Cum afectează asta copiii? Aţi observat că in timp ce in alte limbi tatăl este prezentat drept ”figura paternă”, la noi e folosită mai degraba sintagma ”autoritate paternă”. Oare de ce? Pentru că tatăl este persoană care aplică pedepsele cele mai cele, când trezit din vegetarea lui eterna, este atat de enervat ca a fost deranjat incat trântește niște scatoalce memorabile care aplanează prin amorțire conflictele existente. Am discutat de mai multe ori cu doamne venerabile și toate mi-au spus propoziții de genul ”Tata a fost un om foarte cumsecade, m-a bătut de doua ori dar țin minte si acum” Pai normal ca ții minte, fată… e ca și cum ai pune in ring un soricel vs. tigru. Dacă scapă, șoricelul tine minte toată viața ce faină a fost întâlnirea.

Cel mai rău afectate de toată aceasta poveste sunt fetițele și viitoarele soții ale băiețeilor ce cresc lângă asemenea tați. Fetițele cresc văzând cum mama muncește zi lumină în timp ce semizeul în maieu nu poate fi atins nici cu o floare. Şi crede că ăsta e modelul de urmat: sclavagism numai să rămână ăla-n fotoliu și să nu plece la alta.  Băieții vor avea aceleasi pretenții când vor fi mari de la viitoarele lor soții. Poate alea or să înghită rahaturile astea sau poate or sa-l facă pe el sa înghită o tigaie-n cap pentru că vremurile se mai şi schimbă şi uite cum săracul nu a avut noroc in viaţa de o fată bună şi muncitoare!

Un alt lucru foarte rău este că un astfel de tată, deşi este prezent fizic, este un mare absent și ii învață pe copii că absența lui este ceva tolerabil. El nu există decât ca volum fizic ce umple spațiul şi care din când în când face ghidi ghidi către copii, drept pentru care mai dă şi senzația de jovial, punând mama în dificultate şi făcând contrapartida cu ea pentru că aceasta nu-şi permite luxul să ghidi ghidi când temele sunt nefăcute şi vasele nespălate.

Poate că majoritatea greșelilor din emisiunile noastre sunt imputabile mamelor insa cum sa nu fie așa când de fapt tații sunt absenți? Ei nu prea au când să greșească. Şi este de o mie de ori mai bine sa fii prezent și să mai faci si greșeli decât sa fii absent şi să nu faci nici una.

Va mulțumim, d-le Graur, ați fost sclipitor ca întotdeauna!

– Da, știu!

– Data viitoare ce studiem?

– Naiba știe… las că văd io.

– Va mulțumim, dragi telespectatori, o seara placuta!

Anunțuri

From → Părinteală

One Comment
  1. acuma comentez numa ca sa vad daca pot sa comentez :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: