Skip to content

Părinteală aplicată (1)

Iulie 5, 2012

Bună ziua, stimați telespectatori.

Bine ați venit la ciclul de emisiuni ”Părinteală aplicată” in care vom studia greșeli care ne-au plăcut asa de mult încât vrem și noi sa le facem. Drept urmare ne vom referi la un top al greşelilor tembele facute de generaţia parinţilor nostri in creşterea noastra, greșeli pe care, sub o forma sau alta le repetam la rândul nostru, uneori inconștient. Alături de noi este și producatorul emisiunii, d-nul Liviu Graur, căruia ii mulțumim ca și-a făcut timp sa vină alături de noi… Buna seara!…

Buna seara atât dumneavoastră cât și telespectatorilor dumneavoastră.

Deci, domnule Liviu Graur, de unde această idee? Cum v-a venit?

Da!… Ideea emisiunii mi-a venit intr-o seara, când, după ce au plecat medicii, m-am intrebat sincer: De ce sunt eu in halul asta? Cum nu putea sa fie vina mea (niciodată nu e), am inceput sa îmi aduc aminte de tot felul de lucruri întâmplate in copilaria mea…

Asa, și?

– Dupa care am adormit, și-a făcut sedativul efectul! 

Aha…

A doua zi, mi-am readus aminte si mi-am dat seama ca greșelile sunt generale, și ca toată generatia mea a avut parte de ele… Si mai mult decat atat le-am vazut puse in funcțiune și la o parte din copii noștri.

– Haideți sa nu mai plictisim telespectatorii spunând același lucru de trei ori, mai ales ca pe celalat post e Ploaia de stele!

Bine… sa incepem:

1. Dacă nu-ți ștergi praful, nu te mai iubesc!

Sau pe romanește, ”dragul meu copil, iubirea pe care ți-o port e o chestie care vine și pleacă după cum vrea mușchii ei și în general nu prea te poți baza pe sentimentele mele pentru ca ele sunt condiționate de chestii minore’

Când un copil aude pentru prima data chestia asta din partea părinților este bulversat. Si pe buna dreptate: El se bazeaza pe iubirea parintilor pentru a-si satisface o mie de nevoi printre care si nevoia de securitate. Momentul in care aude ”nu te mai iubesc” echivaleaza cu o trauma care se traduce si prin ”de azi inainte esti fiu’ ploii, si chiar nu mai imi pasa nici daca pici in canal… suna si tu la vecini daca ai o problema!”. Spectacolul prostiei continua, copilul de obicei cedeaza, mai ales in primele situatii de acest gen, si isi sterge praful dupa care mama ii spune: ‘‘vezi ce copil cuminte esti?, acum te iubesc!” deci copilul va invata ca iubirea e ceva ce se cumpara, ceva ce obtii contra unor servicii prestate corespunzator. Asta este faza acuta a problemei!

Faza cronica apare când copilului nu ii mai pasa de amenințarea cu iubitul! Fucking văleu! Părintele care constata una ca asta poate sa fie sigur ca din momentul ala, în ochii copilului lui, el a încetat sa fie un stâlp de autoritate. Este doar o ființa inconstantă si inconsistentă, care se joaca cu termenii aiurea-n tramvai. Insa merita astfel de aprecieri… Şi-a făcut-o cu mana lui!

Lucrul nr.1 pe care trebuie sa îl știe copilul înainte de a învață sa respire: Părintii îl vor iubi necondiționat, indiferent de ce va face. Iubirea părinților nu este negociabila niciodată si sub nici o forma și aceeași cantitate nelimitata de iubire ii vor acorda și dacă pe fruntea lui scrie Papa Ioan Paul al II-lea sau Adolf Hitler. Iubirea nu este o recompensa! Copilul trebuie sștie asta, nu doar sa banuiasca.

2. Eu te-am făcut, eu te omor!

Sa trecem cu lejeritatea caracteristica peste faptul ca propoziția de mai sus poate sa iți ofere cu graţie, 3 ani de stat la răcoare dacă e fericit judecătorul în ziua aia (art.306 si art.193 Cod Penal). Sa trecem, pentru ca daca ar intra la bulau toti care au zis mârșăvia de mai sus, am ramane fara votanți.

Ce înțelege copilul din aşa o chestie? In primul rând ca este similar unui obiect, ca este proprietatea părinților! Că părintii, care ar trebui sa ii ofere securitate, se pot transforma în orice moment în agresorii care îl pot suprima fără a fi trași la răspundere, pentru ca, nu-i asa, ei l-au făcut! Prima data când este spusa fraza asta este de obicei rezultatul unei furii incontrolabile și în mai toate cazurile urmată de o bătaie zdravăna. Pentru câteva momente copilul, care va asocia bătaia cu amenințarea, va crede ca ăla e sfârșitul! Părintii nu își dau seama de asta (mai ales în momentele alea de furie) dar copilul asta va crede! Voi va dati seama ce traire are un boţ de om de 8 ani care conștientizează ca acela este momentul ultim? La final copilul va fi fericit si uimit ca a ramas in viata! Bineînțeles, in timp, repetată non-stop, propoziția își va pierde sensul și va deveni în cel mai ”bun” caz semnalul de începere al ostilităților.

Ce trebuie sa conștientizeze cei care au inclinația naturala de a spune ”eu te-am făcut, eu te omor”: Copilul nu este o proprietate consfințita de Constituție! Copilul nu aparține nimănui aşa cum nici tu nu ai legat de gat o tăblița cu prețul! Şi copilul nu l-ai facut tu! Fie esti o persoana religioasa si atunci pentru tine copilul este un dar de la Dumnezeu, fie ca ai candela aprinsa la poza lui Darwin si il consideri rezultatul a milioane de ani de evolutie plus al celui de-al treilea principiul al vietii… oricum ai lua-o nu tu l-ai facut! De altfel…

Domnule Graur, regret dar trebuie sa va întrerup aici, spațiul alocat emisiunii noastre s-a terminat! Despre ce vom vorbi data viitoare?

– Despre ”Cine te ia și în ce sac te bagă dacă nu mănânci diverse” precum și   despre atotputernicul ” Te spun la învățătoare!

– Asteptam cu interes!  De aici din Studioul 4, echipa de emisie precum și prezentatorul va urează o zi minunata! Va mulțumim! La revedere!

-La revedere!

Anunțuri

From → Părinteală

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: