Istoria povestita lui Oti – Domus Aurea

Era o frumoasa zi de primavara. Pasarelele ciripeau, soarele stralucea pe cerul fara nori iar vantul batea agale, aducand din cand in cand cu el duhori neidentificabile dinspre Tibru.

In palatul lui, Claudiu Caesar Augustus Germanicus zis Nero de catre cei apropiati, se simtea trist. De sase ori ii poruncise sclavului de serviciu sa-i aduca amfora de lacrimi pentru ca-i venise sa planga. Plansese de fapt doar o data dar era suficient, gandea el. S-ar fi asteptat sa fie mai vesel! In urma cu trei saptamani, niste cetateni i-au batut la usa, avand in mana un pergament cu titlul Turnul de Veghe spunand ca vor sa ii ofere o consultatie gratuita in legatura cu un nou zeu batut in cuie pe doua bete si care o sa fie foarte fashion in curand. Amuzat, i-a invitat pe ei si pe prietenii lor sa vina sa tina o conferinta tuturor romanilor pe un amfiteatru in prezenta mai multor creaturi proaspat aduse de prietenul lui Publius din Africa. Cu toate astea nu se distrase prea bine, indivizii nedorind sa se ia la tranta cu fiarele ci preferand sa se roage la zeul lor evreu inainte sa devina felul unu.

– Ah! Trebuie sa iau aer!, isi spuse Nero, palatul asta ma sufoca!, si iesi pe balcon.

Roma se intindea la picioarele lui, imputita, dezordonata si aglomerata de tot felul de imigranti ilegali.

– Ca naiba arata, isi spuse Nero si isi arunca tigara pe acoperisul casei din fata lui!

Din relatarea de mai sus trebuie sa retinem doua lucruri strans legate intre ele si anume:

1. Nero vrea o casa mai mare!
2. Nero si-a aruncat tigara, nerespectand normele PSI in vigoare in Roma – 64AD

Datorita punctului doi a izbucnit un incendiu memorabil in care Roma a ars cat se poate de profesionist, lasand un super loc viran in downtown. Locul vizat de tigara lui Nero se intindea pe 1.5 kmp pe colinele Palatina, Esquiline si Caelian.

– Sa vina la mine seful departamentului Constructii Personalae Construitae din Bani Pvblici pe Terenul Lor – dobitocul ala de Severus si aduceti niste acvile sa-mi prinda mustele din palat, ca-nnebunesc deja!, urla infuriat Nero.

Severus era un baiat gigea, uns cu toate alifiile si care fusese invatat de mama lui , sa vorbeasca frumos cu imparatii. Intra avand in maini vreo zece pergamente goale (folosea trucul cu plimbatul pergamentului ca sa para ocupat):

– O mie de ani pax, Magnitudinea Voastra Imperiala!, se ploconi el

– Lasa vrajelile, ca astea apar in Dacia cateva sute de ani mai tarziu! Vreau o casa mare!

– Asa…maaare, isi nota constiincios Severus,…si mai cum?

– Enorma!

– E…n…or…ma, scribali Severus, camere?

– Ce camere?

– Cate camere, Terebentina Voastra Imperiala?

– A!… nu stiu… sute! Vezi si tu cate ies!

– Cate ies…! Bun! …E clar, spuse Severus care nu pricepea nimic, si unde o facem?

Nero deschise usa la balcon si ii arata locul viran care inca mai fumega:

– Iote aici!

– Aha, se dumiri Severus, uitandu-se la scumiera goala de pe balustrada. E foarte mare!

– Este!, se sumeti Nero si noteaza ca mai vreau sa aiba urmatoarele: lac si oi si pajisti si pomi , mult fildes si gaste si rate si aur si argint si pietre pretioase si marmura si picturi si fresce si podgorii si gradini zoologice si telescoape si stelute din staniol si candelabre din capete de pigmei si port la Mediterana si cariera de cristale swarovsky si…

Severus scria cat putea de repede dar Nero vorbea cu asa viteza ca nu apuca sa noteze decat pana la „podgorii”. Era totusi linistit pentru ca stia ca Nero va avea oricum amnezie a doua zi si nu va mai sti ce a comandat.

– La asa o magaoaie o sa trebuiasca mult beton! Trebuie sa facem achizii pvbilce!

– Aiurea, nu-ti bate tu capul! Rezov rapid printr-un Decret de Urgenta si scot taxele la importurile extraimperiale de beton de la varu-miu din Ierusalim.

– Ca tot am ajuns la subiect… cum decoram fatada: in opus encartum sau in opus quadratum?

– Opus, ce??, guita Nero. Vorbeste omule normal ca nu pricep nimic din latina ta in jargon.

– Adica decoram peretii cu pietre cum ne vin la mana sau le punem frumos aranjate in patrate?

Ete phalus!, se gandi Nero, boul asta vrea sa-mi puna pietre pe zidurile mele!

– Aur vreau! M’auzi! Aur!! Nici un rahat de opus d’ala de care zici tu!!! Io nu stau intre pietre! Io’s zeu, bai, fraiere, ca-ti sparg fata! Io stau numa-n aur! N-ai vazut ca mi-am placat cu aur si rotile si oglinzile de la carul de lupta? Sa moara dusmanii de ciuda!

– A vazut c-aveti valoare! Poate vrea totusi sa va ia femeia ?

– Nu cred, ca la aia i-am taiat deja capul.

Severus nu mai zise nimic si mazgali niste linii pe un pergament pe care i-l intinse lui Nero

– Terminologia Ta Imperiala, va rog sa indicati pe plan unde sa fie bucatariile.

– Fara!

– Fara?..

– Fara!!!

– Dormitoarele?

– Fara!

– Fara?

– Fara!!

– Latrinele?, ingaima Severus

– Fara!

– Fara?????

– Fara!!!!!!

– Dar Onomatopeea Voastra Imperiala unde o sa se…

– Noi nu ne…!

– Voi nu va…???!!!, spuse Severus studiind circumspect colturile incaperii

– Noi nu ne vom… acolo! intari Nero, noi ne vom… la casa de pe Quirinal!

– Aha! Am inteles, ingaima Severus, isi stranse pergamentele si iesi buimac din incapere.

Patru ani mai tarziu, Casoaia de Aur era aproximativ gata. 300 de camere, fara bucatarie, buda sau loc de dormit dar in schimb cu lac artificial si oi si livada si podgorii “rus in urbe” („rural in urban” -Suetonius) si pereti acoperiti de marmura, aur, fildes si stucaturi cu pietre semipretioase. Totul se intindea pe aproximativ 1,2 kmp. Nero l-a angajat pentru realizarea frescelor pe un tip fabulos pre numele lui Fabulossus, care a ramas inchis in Domus Aurea pana i-au deschis usa cetatenii jefuiti imobiliar de catre Nero si care a pictat peretii in al 3 si al 4-lea stil roman. Picturile lui Fabulossus l-au inspirat si pe Rafael Sanzio care a facut replici in Vatican. Exista si o inscriptie in putinul ramas din Domus Aurea, inscriptie scrijelita pe o fresca si care spune ca “Rafael a fost aici”. Taranul tot taran…

Constructia era facuta in asa fel incat Via Apia isi avea punctul terminus la porticul de intrare in vila. E ca si cum Champs Elisee-ul ar incepe in usa ta! Dar un Champs Elisee care duce in toata lumea!

Una din grijile lui Nero a fost cum sa isi puna o placuta pe usa cu cine locuieste acolo ca sa nu se incurce postasul. S-a gandit el ce s-a gandit, si i-a trimis un mail la un sculptor grec, Zenodorus, sa vina repede sa-i faca moaca! Rezultatul a fost o gigantica statuie din bronz de 36 m (Colossus Neronis) in care Nero era reprezentat ca si zeul Sol. Statuia era o replica dupa Colosul din Rhodos si a fost pusa in atriumul de la intrare.

Suetonius zice: “Cand edificiul a fost terminat( …), Nero a refuzat sa spuna mai mult decat ca in sfarsit va locui ca o fiinta umana”

Nero sfarseste prost datorita acestei constructii pentru ca… cum sa iti explic… casele de pe Colina Palatina pe care a aruncat el tigara apartineau patricienilor. Adica senatorilor! Asa ca in 68 Nero este invitat sa angajeze cu contract de munca un sclav care sa-i bage o sabie in inima si good bye! Cu moartea lui se stinge si dinastia iulio-claudiana care a inceput chiar misto (Cezar, Augustus) dar care s-a sfarsit in schizofrenie paranoida.

Domus Aurea va deveni fui-caca, nu! nimeni nu il vrea nici chiar mamica mea, se vor lua din el materialele valoroase si va fi acoperit de pamant iar desupra lui vor fi construite doua temple (Venus si Roma) precum si Termele lui Titus si Traian.

Si statuia? Pai…imparatul Vespasian, jenat de ce putere poate sa aiba daca chiar vrea, da jos moaca lui Nero si ii pune una anonima ca sa fie cu adevarat zeul Sol. Dar asta nu e tot… Imparatul Hadrian se decide ca nu mai vrea sa vaza colosul acolo si il pune pe arhitectul Decrianus sa mute statuia langa Amfiteatrul Flavian. Omul, dupa o noapte de baut impreuna cu prietenii lui elefantii (24 la numar) muta colosul langa amfiteatru

Senatul il acorda post mortem lui Nero Ordinul Damnatio-Memoriae in grad de Mare Javra si decreteaza ca numele si amintirea lui sa fie complet sterse din analele Romei iar oamenii sa devina amnezici cand vine vorba de el. La faza asta probabil Nero s-a cracanat de ras la el in cazan. De ce? Pai… in primul rand datorita statuii. Ai auzit vreodata de Amfiteatrul Flavian? Sigur ca nu! Pentru ca toata lumea ii spune Colosseum!